Inteligenta apreciativa si organizatiile

Oamenii care au capacitatea de a vedea intr-un obiect sau actiune modul in care acesta se poate transforma in viitor aducand beneficii maxime, cu toate ca in prezent nu are nici o importanta sau, din contra, este privit ca un rateu/esec, acestia au o mare valoare pentru organizatii. De cele mai multe ori ei sunt lideri, energizand echipe de oameni, stimulandu-i, aducandu-le mereu in fata ochilor jumatatea plina a paharului. Daca au o afacere pe cont propiu, si aceasta este profitabila si atrage oamenii.

Este adevarat ca inteligenta apreciativa (termen introdus de catre dr. Tojo Thatchenkery) este un “bun” individual, dar care influenteaza puternic grupul din care acea persoana face parte, indiferent daca acesta este la locul de munca, este familia sau cercul de prieteni. Acest tip de inteligenta nu este utilizata doar in scopuri personale si, tocmai din acest motiv, persoanele inzestrate cu ea o folosesc si in cadrul companiilor in care activeaza. Ei sunt cei care revolutioneaza un anume proces din cadrul companiei (proces cu care lucreaza in mod direct), redreseaza anumite actiuni care par a fi esecuri, reactiveaza oamenii descurajati. Cu alte cuvinte, ei sunt cei care pot genera succes si ajuta la mentinerea si utilizarea aprecierilor (care reprezinta un factor motivator pentru ceilalti oameni).

Exista o stransa legatura a influentelor pe care un om le are intr-o organizatie, dar si a celor pe care compania le manifesta asupra lui.  Acest tip de relationare este unul ciclic: oamenii cu inteligenta apreciativa, prin modul lor de a se manifesta si de a vedea lucrurile din perspectiva pozitiva, duc la aparitia unui climat organizational care, la randul lui, ii stimuleaza pe ceilalti sa fie si ei creativi si inovatori sau, cel putin, sa fie motivati. De asemenea, organizatiile deja formate pe idea de valorificare a celor cu potential, vor construi un cadru tip norma care ii va stimula pe acestia sa se manifeste si sa contribuie la succesul companiei.

Acest tip de influenta porneste de la faptul ca, intr-o companie in care un lider cu inteligenta apreciativa creaza un mediu care ii stimuleaza si pe ceilalti, o data repetat si acceptat de toata lumea devine o regula, o norma interna. “In acest (aceasta) departament/companie noi suntem optimisti, realisti si invingatori!”. O astfel de norma ajuta, desigur, la ghidarea pe un anumit traseu a comportamentului membrilor si, mai ales, la natura interactiunilor care se asteapta de la ei. Odata acceptate si interiorizate aceste norme, ele devin parte a culturii organizationale care, cere mai departe de la membrii sai sau de la potentialii angajati, acest tip de comportament.

In concluzie, privind procesul ca fiind ciclic, putem spune ca liderii sunt cei care construiesc si propaga un anumit tip de comportament care, odata inradacinat se transforma in norma a culturii organizationale si, odata formata aceasta cultura, organizatiile sunt cele care influenteaza liderii.

Conform studiilor efectuate si a cercetarilor realizate pe indivizii care poseda inteligenta apreciativa s-a constat faptul ca acestia isi manifesta influenta (de tip pozitiv) asupra celor din jur in mod deliberat. Ei incearca sa-i stimuleze, sa le ofere indicii prin care sa urmeze calea, sa-i optimizeze, sa-i ajute sa devina mai perseverenti, sa nu-si nege calitatile, sa devina creativi, sa manifeste toleranta fata de incertitudini etc.

Psigologul Albert Bandura care a pus bazele teoriei invatarii sociale, atrage atentia asupra faptului ca oamenii, chiar si din cele mai indepartate timpuri (comportament cu mare vechime), si chiar de la varste fragede, invata prin imitarea comportamentelor celor din jur. Desigur, extrapoland, vom ajugnge la concluzia ca un astfel de act de imitare poate fi atat pozitiv (in unele cazuri), cat si negativ (in altele cum ar fi de exemplu: imitarea agresivitatii). Desigur, intr-o companie sunt stimulate cele de tip pozitiv, iar un lider cu inteligenta apreciativa poate deveni o sursa de imitare pentru ceilalti membri ai echipei/departamentului din care face parte. Acest tip de invatare prin imitare poate avea diverse grade de manifestare: unii oameni pot imita cat mai apropiat un astfel de comportament, altii pot avea comportamente diferite in care se pot sesiza insa influentele liderului. Liderii cu inteligenta apreciativa sunt capabili sa demonstreze practici si principii care pot servi drept model pentru ceilalti.

Procesul de imitare a unui model comportamental presupune cativa pasi. Primul dintre acestia este atentia – o persoana observa la alta un comportament care ii place. Retinerea o face pe acesta sa-si fixeze in memorie tiparele respectivului comportament care i-a atras atentia. Imitarea – dupa ce a analizat comportamentul si i-a deslusit “mecanismele” aceasta incearca sa-l puna in practica. Motivarea este elementul declansator care il determina pe individ sa repete si sa-si interiorizeze acel tip de comportament.  Acesti pasi sunt urmati si in cadrul organizatiilor, fie in mod empiric, fie in mod organizat prin realizarea unor training-uri interne mai mult sau mai putin formale.

Gandirea pozitiva ii ajuta pe lideri sa propage comportamentul lor. Modul in care ei gandesc, se manifesta si mai ales comunica (utilizand limbajul pozitiv) ii determina pe cei din jur sa-l urmeze. Aceasta, asociata si cu un comportament de apreciere si recompensa, are o putere de influenta exponential mai mare. Atunci cand in organizatie, un comportament este apreciat si recompensat, cel care il manifesta il va desfasura mult mai des. Apoi, prin observare, retinere, imitare si motivare (cei patru pasi), si ceilalti angajati ai organizatiei vor incerca sa urmeze acelasi comportament. Revenind la liderul cu inteligenta apreciativa, si acesta, atunci cand remarca la o persoana un potential inca nemanifestat, ii va aprecia acele actiuni care il determina sa-si arate valoarea si, odata motivata, persoana va incepe sa faca acel lucru mult mai des.

Este caracteristic celor cu inteligenta apreciativa modul in care ei isi creioneaza episodul final al actiunilor lor. Asteptarile pe care acestia le au atat de la ei, cat si de la ceilalti si uneori chiar si de la organizatie ca un intreg, sunt unele pozitive, de succes. Acestea sunt insotite, prin uilizarea unui limbaj pozitiv, de apreciere, acordarea unui grad ridicat de libertate a actiunior si, mai ales, indepartarea acelor bariere care ii impiedica sa exceleze.

Indivizii cu inteligenta apreciativa pot fi buni conducatori ai propriilor lor afaceri care sa se bucure de un mare succes. Pe de alta parte, organizatiile sunt astfel concepute incat sa se poata adapta si singure la problemele de pe piata de business, sa se redreseze sau sa adopte o alta strategie si in lipsa unor lideri cu inteligenta apreciativa. Insa, o colaboare intre cele doua “entitati” ii va oferi, pe de-o parte, liderului un cadru amplu de manifestare, resurse mult mai mari, finantari etc., iar pe de alta parte, organizatiile pot deveni mult mai productive, cu o cultura organizationala care va intari brandul de angajator, mai competitiva pe piata si mult mai rezistenta la probleme interne sau externe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *