Telemunca, o solutie pe timp de criza?
Telemunca este un concept relativ nou pentru Romania. El a fost insa utilizat pentru prima oara la inceputul anilor `70, in timpul crizei petroliere, cand Jack Nilles de la Universitatea din Carolina de Sud a sugerat faptul ca tehnologiile informatiei au capacitatea de a substitui deplasarea fizica prin comunicatiile electronice.
In aceste conditii, Peter Johnston, care este responsabil cu probleme de telemunca in cadrul Comunitatii Europene, defineste telemunca ca fiind “o cale de organizare a muncii care se bazeaza pe utilizarea echipamentelor electronice pentru prelucrarea si schimbul de informatii si documente”. In termeni largi, telemunca este practic un mod flexibil de lucru care acopera o gama larga de activitati desfasurate in cea mai mare parte a programului departe de angajator si de locul traditional de munca. Contextul actual readuce atentia companiilor asupra acestui tip de munca. Tocmai de aceea, voi descrie telemunca, asa cum poate fi ea abordata si in Romania.
Internetul a creat posibilitatea gasirii si derularii a numeroase joburi care se pot adapta acestui sistem. Din categoria acestor tipuri de astfel de joburi fac parte: redactarea de texte, cautarea pe internet, telemarketing-ul, introducerea de date, vanzarile, web design-ul etc., iar meseriile care se pot plia pe astfel de joburi sunt cele de programator, avocat, psiholog, specialist in marketing sau management, redactor etc.
Telemunca are avantajul ca acopera o gama larga de ocupatii, de la manageri si specialisti la functionari. Aceasta se poate derula pe baza unui contract cu program de lucru integral sau unul redus, flexibil sau glisant. Ocupatiile care se pliaza usor pe modelul telemuncii sunt managerii si specialistii care pot sta acasa cateva zile pentru a se putea concentra mult mai bine in luarea unor decizii importante. Un alt exemplu este cel al analistilor si programatorilor care isi pot desfasura activitatea cu usurinta de acasa. Insa nu toate meseriile si ocupatiile se potrivesc pentru telemunca, pentru ca specifica acestui tip de desfasurare a activitatii este procesarea, manipularea si difuzarea de informatii. Si tocmai din acest motiv, pentru ca o astfel de meserie este dependenta de informatie, locul de munca nu este o conditie esentiala. Mai degraba sunt necesare canalele de comunicare si accesul la acestea.
Telemunca, datorita mobilitatii sale, are mai multe forme de desfasurare:
- Telemunca la domiciliu – angajatul lucreaza de acasa folosindu-se de tehnologiile de informatie si comunicare necesare desfasurarii activitatii si transmiterii rezultatelor finale organizatiei pentru care lucreaza;
- Telemunca ocazionala – angajatul isi desfasoara in marea parte a timpului activitatea la birou si ocazional la domiciliu;
- Telemunca mobila – angajatii presteaza munca de teren si utilizeaza tehnologiile de informatie si comunicare pentru a pastra legatura constanta cu clientii in vederea rezolvarii optime a solicitarilor acestora;
- Telemunca semimobila – angajatii presteaza in mare parte munca pe teren, dar dupa un anumit program trebuie sa vina si la sediul organizatiei unde li se aloca, pe perioada in care sunt la birou, tehnologiile necesare pentru realizarea muncii lor.
Tocmai datorita acestor variatii in care telemunca poate fi abordata, ea poate reprezenta pentru unele companii o solutie optima in aceasta perioada. Sunt reduse astfel costurile, dar se pastreaza in continuare oamenii in firma.
In momentul in care economia se redreseaza, si telemunca poate fi inlocuita cu stilul “clasic” de opt ore pe zi in birou. Sau poate ca nu, totul depinzand de tipul de management abordat si de viziunea pe care conducerea companiei o are in acest sens.