Balanta work-life – date statistice

Pentru prima oara, expresia work-life balance a fost utilizata in 1986 de catre specialistii americani si incearca sa explice motivul pentru care multi oameni fac anumite alegeri gresite in ceea ce priveste actiunile desfasurate. Unii aleg sa se implice mai mult si sa aloce mult timp, energie si interes activitatilor derulate impreuna cu familia sau prietenii lor si sa-si urmeze hobby-urile. Altii renunta la aceste placeri in favoarea activitatilor profesionale, in vederea dezvoltarii profesionale si a implinirii scopurilor de la locul de munca.

Termenul de loialitate si de „sens of corporate community” au fost erodate de cultura performantei prin care fiecare individ incearca sa devina din ce in ce mai bun in ceea ce face pentru a fi recunoscut de cei din jur ca fiind un profesionist. Pe de alta parte, si organizatile au abandonat aceasta tema a loialitatii asteptand din ce in ce mai multa performanta de la angajatii lor. Din acest motiv, foarte multi indivizi isi dedica majoritatea timpului activitatilor de la birou.

Important este sa se tina cont de un aspect-cheie: este o utopie sa crezi ca poti realiza un echilibru perfect intre cele doua dimensiuni. In primul rand, este imposibil sa aloci un numar de ore egal intre activitatile de la birou si cele personale si, in al doilea rand, o astfel de impartire rigida (8 ore fix la birou si 8 ore fix cu familia si prietenii) nu numai ca nu este realista, dar este si prea „matematica”, iar viata ar trebui sa de deruleze mult mai fluid decat atat!

Echilibrul balantei work-life este unul particular pentru fiecare individ in parte. Din acest motiv unii reusesc sa gaseasca acest raport just intre cele doua tipuri de activitati si altii nu. Unii mentin pe o perioada lunga de timp balanta inclinata in favoarea uneia dintre „vieti”, pastrand in acelasi timp si un echilibru optim care sa-i ajute sa-si indeplineasca eficient „sarcinile” de la locul de munca si cele de acasa.

Subiectul balantei work-life ma preocupa, atat din perspectiva profesionala, cat si din cea personala pentru ca imi doresc sa nu inclin balanta in favoarea carierei, cu toate ca tentatia este foarte mare. Ca atare, am demarat studiul “Balanta work-life” pe HR-Romania, in vederea determinarii pozitiei predominatate in mediul de lucru romanesc (acesta s-a incheiat si, din acest motiv, chestionarul este invalid). Studiul cu pricina a avut un impact puternic in media de business, in perioada lansarii si aceasta datorita rezultatelor obtinute.

Problema cresterii foarte mare a numarului workaholic-ilor in randul angajatilor moderni a devenit sau, cel putin ar trebui sa devina, o preocupare principala a departamentelor de resurse umane din cadrul companiilor. Desigur, fiecare angajator isi doreste sa detina cat mai multi angajati fideli, productivi, care sa ofere firmei tot ce au ei mai bun. Numai ca o exagerare a acestui comportament devine in timp o problema, trecand cu usurinta pragul fragil dintre eficienta si epuizare.

Studiul lansat de www.hr-romania.ro, “Balanta Work-Life” aduce, in urma analizei datelor obtinute, o serie de informatii pertinente care pot fi valorizate atat de catre specialistii din departamentele de resurse umane sau sefii de departamente, cat si de angajatii care au o inclinatie spre sau chiar au atins nivelul workaholism-ului.

Din punct de vedere demografic, respondentii studiului sunt 43,54% manageri nivel mediu, 34,93% specialisti, 14,35% manageri de top si doar 7,18% incepatori. Dintre acestia, 19,62% fac parte din departamente de resurse umane si 19,14% din management.

Un procent de 79,01% dintre cei care au raspuns chestionarului “Balanta Work-Life” recunosc ca obisnuiesc sa lucreze peste program.

“Balanta Work-Life” tinde sa fie, in majoritatea timpului, inclinata mai mult spre “work” si acesta datorita faptului ca perioada alocata vietii de familie sau private imediat dupa terminarea programului de lucru este micsorata, de cele mai multe ori cu aproximativ o ora pe zi, consumata in trafic.

Aparitia unui dezechilibru puternic al balantei work-life este sesizat de catre un procent de 30,57%, iar 65,07% percep efectele acestuia numai in anumite perioade de timp. Motivul principal este acelasi, si anume o gestionare defectuoasa a timpului sau programului de lucru. In unele cazuri, acest dezechilibru se instaleaza in momentul in care se doreste o schimbare in cariera, fie prin ocuparea unei alte pozitii (ceea ce presupune un efort mai mare din partea angajatului pentru a se acomoda cu noile cerinte), fie prin consolidarea pozitiei (prin obtinerea de rezultate bune si intr-un timp scurt). In aceste perioade, angajatii dornici de succes isi neglijeaza viata privata in favoarea celei profesionale. Un astfel de comportament nu este condamnabil decat atunci cand el devine unul permanent si duce la dezechilibrare.

Rezultatele obtinute din partea respondentilor nostri sunt sustinute de vechimea in activitate pe care o au acestia. Dintre cei care lucreaza de peste 2 ani de zile, 57% au o experienta de lucru de pana la 5 ani, 29% pana la 10 ani, 9% de pana la 15 ani, 3% pana la 20 si 2% de peste 20 de ani.

Printre primele semnale de alarma care apar atunci cand o persoana are tendinta spre sau chiar manifesta un comportament de tip workaholic este instalarea stresului si slabirea treptata a starii de sanatate. Doar 6,55% din respondenti sustin faptul ca se simt relaxati dupa ce isi incheie programul de lucru. Procentul de 74,24% se simte afectat de stres in functie de anumiti factori, iar 19,21% sunt stresati tot timpul. Efectele se resimt imediat in starea de sanatate, 36,17% din cei care se simt in permanenta stresati au suferit in ultimul an de o boala grava cauzata de nivelul ridicat de stres. Surpinzator a fost rezultatul obtinut din partea celor care se simt stresati in functie de anumiti factori: 97,23% dintre acestia s-au confruntat cu cel putin o boala provocata de stres in ultimul an.

Continuarea studiului o puteti gasi pe HR-Romania.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *